Oradea 1986 – Turul Ciclist al Bihorului – fotoreportaj de Teodor Pop

Oradea 1986 – Turul Ciclist al Bihorului – fotoreportaj de Teodor Pop
Oradea 1986 – Turul Ciclist al Bihorului – fotoreportaj de Teodor Pop
Oradea 1986 – Turul Ciclist al Bihorului – fotoreportaj de Teodor Pop
Oradea 1986 – Turul Ciclist al Bihorului – fotoreportaj de Teodor Pop
Please follow and like us:

Țiganii albi / fehér bőrű cigányok, sau gaborii

Oradea 2008
Țiganii albi / fehér bőrű cigányok formează o comunitate aparte în rândul etniei lor din Transilvania. Nu seamănă şi nici nu se amestecă cu ceilalţi. Numiţi şi gabori, au tenul deschis la culoare şi se disting prin port, obiceiuri, ţinută. După unii cercetători, ei ar face parte din comunitatea ieniş (în germană Jenische,în franceză Yéniche, în engleză Yenish) răspândită în toată Europa. Limba lor are origini europene. După unii cercetători, ienişii se trag din celţi, după alţii din evreii vânzători ambulanţi de pe vremuri. În Transilvania numele de Gabor l-au adoptat în memoria Principelui Gabriel Bethlen(Gabor în limba maghiară), cel care i-a eliberat pe la 1620 din statutul inferior, aproape de sclavie, în care erau ţinuţi până atunci. Meseriaşi pricepuţi, în special în prelucrarea metalelor, s-au integrat rapid în societate, dar şi-au păstrat cu mândrie portul. Bărbaţii au o ţinută sobră, cu pălării negre cu boruri mari, veste (pieptare) din piele sau din stofă, în care-şi ţin ceasurile de buzunar şi pantaloni largi, care să nu-i încurce la lucru. Nu-şi rad mustăţile, iar uneori nici perciunii. Femeile au fuste colorate, înflorate. Cele măritate poartă pe cap baticuri, iar fetele au părul împletit în codiţe cu pamblici şi funde roşii. Cu vârsta culorile fustelor devin mai sobre, ba chiar negre, sau bleumarin la înmormântare. Majoritatea sunt de religie sâmbătişti, adică adventisti de ziua a șaptea. Cea mai mare comunitate de gabori se află în judeţul Mureş, dar mai pot fi întâlniţi şi la Oradea, Arad, Timişoara, sau Huedin. Mai multe pe:
 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieni%C8%99i

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-devenit-gabori-tiganii-ardeall-obiceiul-medieval-romii-luat-numele-celui-mai-important-principe-transilvaniei-1_5535266dcfbe376e355ae1d2/index.html

Un gabor din Timişoara. Foto – Florentina Pop
sursa:
https://www.trekearth.com/gallery/Europe/Romania/photo650673.htm
Please follow and like us:

Oradea – Ţincapana / Cinka Panná

Oradea – Cartierul ţiganilor se numea pe vremuri Ţincapana / Cinka Panná. Locuinţele vechi au fost dărâmate iar în locul lor a apărut un nou cartier de blocuri, denumit Eminescu.
Mai demult, în partea de est a oraşului, în prelungirea cartierului Velenţa, locuiau ţiganii. Cartierul lor a fost denumit în tradiţia orală Ţincapana / Cinka Panná. Numele vine de la o vestită violonistă, care a adus în prim planul muzicii culte, muzica ţigănească maghiară. Ea s-a născut în anul 1711, în Slovacia, în localitatea Gemer /Sajógömör şi a murit la Oradea în anul 1772. Numele ei de familie, în limba slovacă era Cinka, Czinka în maghiară (se citeşte Ținca în română). Provenea dintr-o familie de muzicanţi. Numele mic nu i se mai ştie. A fost numită Panna Cinková / Cinka Panná, adică doamna Cinka (panna însemnând doamnă). De la 9 ani a uimit lumea cu talentul ei cu care cânta la vioară. În anul 1728 şi-a format propria orchestră cu care a colindat prin Imperiul Habsburgic,  uimind auditoriul cu talentul şi muzica ei. Era prim solistă la vioară, din trupă mai făcând parte printre alţii  doi fraţi şi tatăl ei. Piesele ei au fost puse pe note mult mai târziu, după moartea ei, unele fiind incluse de compozitori celebrii, în operele lor. Au rămas unele însemnări despre ea, în care era descrisă ca o femeie frumoasă, care se îmbrăca preponderent în roşu, uneori fumând o pipă scurtă, chiar în timp ce cânta la vioara ei Amati. Tabloul ,,cu ţiganca’’, despre care mulţi nici numai ştiu ce reprezintă, a fost copiat şi multiplicat de mii de ori, redat chiar şi în goblen, fiind foarte apreciat chiar şi acum (de unii). Despre viaţa ei s-a compus o piesă de teatru în Ungaria şi s-a făcut un film artistic în Slovacia, unde de altfel există un concurs anual de muzică, care-i poartă numele. În oraşul ei natal i s-a ridicat un monument.
Slovacia, Gemer /Sajógömör – Monumentul închinat memoriei celei care a adus în prim plan muzica ţigănească maghiară, Panna Cinková / Cinka Panná
sursa
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d7/Saj%C3%B3g%C3%B6m%C3%B6r34.JPG
Panna Cinková / Cinka Panná – Un tablou (fantezist, pictat din memorie în anul 1890)

sursa
https://de.wikipedia.org/wiki/Panna_Czinka#/media/File:Czinka_Panna_cig%C3%A1nypr%C3%ADm%C3%A1s.jpg

Împreună cu soţul ei au avut 4 băieţi şi o fată, toţi talentaţi la muzică. Se spune că din banii câştigaţi si-au construit o frumoasă casă, dar cu toate acestea preferau să trăiască într-un cort.
Ultima ei dorinţă (consemnată în biserica din Gemer) a fost să fi înmormântată în straiele bărbăteşti cu care apare în acest tablou, împreună cu vioara şi pipa sa, în oraşul ei natal din Slovacia. Mormântul ei este în cimitirul evanghelic din localitate.


Pădurea Neagră – A fost odată Fabrica de Sticlă

Pădurea Neagră / Feketeerdő / Schwartz Wald 1909 – A fost odată Fabrica de sticlă
Fosta fabrică de sticlă de la Pădurea Neagră a fost construită în anul 1841, pe malul râului Bistra, în mijlocul unor imense păduri de fagi şi o zonă bogată în curaţ de calitate. Primii muncitori, germani, au denumit locul Schwartz Wald, adică Pădurea Neagră în româneşte, sau Feketeerdő în limba maghiară. Anterior a existat o fabrică de sticlă construită tot în zonă, în vecinătate, la Huta Voievozi, în anul 1790 şi mutată ulterior la Şinteu. După închiderea ei, mai mulţi muncitori slovaci din satele din zonă, dar şi din Slovacia, specialişti în fabricarea sticlei au venit la Pădurea Neagră. În vecinătate, la câţiva km, în aval pe râul Bistra, s-au construit vile pentru specialişti şi conducerea fabricii. Ele au devenit în anii comunismului nucleul unei tabere pentru copii, destinaţie păstrată şi azi. În anul 1909, Deutsch Károly Ignác, cel cu magaziunul de sticlărie din Oradea, cumpără fabrica, afacerea luând o amploare europeană. Sărind peste ani, în perioada comunistă, fabrica se numea ,,Întreprinderea de sticlărie Pădurea Neagră”. Produsele sale, în special semi-cristalul erau exportate în Europa şi America. Iar peştii de sticlă, produşi acolo erau foarte la modă. După 1996, în urma unei privatizări eşuate, fabrica a dat faliment, a juns o ruină, iar peste 1500 de specialişi si-au pierdut locurile de muncă. Cea mai veche fabrică de sticlă (în funcţiune) de pe teritoriul României a ajuns o amintire.
Pădurea Neagră 1910 – Fabrica de sticlă
Pădurea Neagră 1940 – Fabrica de sticlă
Pădurea Neagră 1960 – Fabrica de sticlă
Pădurea Neagră 1930 – Vila directorului Fabricii de sticlă şi alte vile, azi tabără pentru copii.
Pădurea Neagră 1982 – Tabăra pentru copii – foto: V. Stamate
Pădurea Neagră 1911 – Râul Bistra, în preajma Fabricii de sticlă
Please follow and like us: