Oradea – Biserica Romano–Catolică Sfântul Ladislau / Szent László római katolikus templom


Oradea – Biserica Romano–Catolică Sfântul Ladislau / Szent László római katolikus templom a fost catedrală episcopală până la terminarea în 1779 a Bazilicii Romano-Catolice. Ea este denumită aşa după numele Regelului Ladislau, patronul spiritual al oraşului, canonizat de Biserica Catolică. Construcţia ei s-a desfăşurat, probabil între 1720 şi 1741 (nu există date certe). Turnul cu ceas a fost construit mai târziu, între 1790-1800. Nu s-au păstrat numele arhitecţilor care au realizat proiectul bisericii şi cel al turnului. Biserica realizată în stilul barocului târziu este decorată în interior cu fresce finalizate de Turz Gyula la 1908 şi adăposteşte cel mai vechi altar din Oradea, care este folosit neîntrerupt de la 1730. Pe durata celor 32 de ani de ocupaţie turcească (1660 – 1692) toate lăcaşurile de cult creştine au fost distruse. Anterior, în urma războaielor religioase care au cuprins Transilvania preoţii şi călugării catolici au fost alungaţi din Oradea în anul 1565. Odată cu eliberarea ecestor ţinuturi de sub ocupaţia otomană de către armata austriacă în anul 1692 catolicii au revenit în Oradea. Se impunea construirea unui lăcaş de cult pe măsura importanţei oraşului. Aşa au fost construite această biserică, iar apoi impozanta catedrala în stil baroc, devenită bazilică, precum şi toate celelalte lăcaşuri de cult creştine (ulterior şi cele de rit mozaic). Vechile aşezări din jurul cetăţii erau devastate de luptele pentru eliberarea oraşului. Administraţia imperială austriacă decide construirea Oraşului Nou / Újváros ,,la o bătaie de tun” de Cetate. Acest loc va deveni inima noului oraş (Oradea – Nagyvárad – Großwardein) şi aici se amlasează şi biserica. Piaţa din jurul bisericii va fi numită Piaţa Sfânului Ladislau – Szent László tér – Sankt Ladislaus Platz. În exterior, pe spatele bisericii, există o placă memorială pe care este scris astfel: „1692-1992 În amintirea aniversării a 300 de ani de la eliberarea oraşului de sub asuprirea otomană. Bisericile şi locuitorii Oradiei.” Pe o altă placă, în partea stânga, mesajul este următorul: „În memoria cetăţenilor martiri, care şi-au jertfit viaţa în noaptea dinspre 11 spre 12 octombrie 1944 împotriva distrugerii Podului Central de peste Crişul Repede de către trupele hitleriste aflate în retragere.”
Oradea 1910

Oradea Vila Várnai

Oradea 2018
Oradea – Vila Várnai situată pe strada Libertăţii, cu faţa spre Criș a fost construită în 1905 în stil secession, după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán jr. Proprietarul a fost Várnai Ferenc, un avocat înstărit.
(Pentru orientare, cum privim în stânga este Muzeul Memorial Iosif Vulcan)
Oradea 1906 – În stânga putem vedea Vila Várnai

Oradea – Podul Metalic din Centru / Podul Mic / Kishíd

Oradea 1900

Pe acest amplasament, au fost costruite succesiv trei poduri din lemn, în anii: (cca) 1790, (cca) 1817 şi  1851. Niciunul nu a rezisat prea mult, ele fiind distruse de viituri. Ulterior, în anul 1879,  se va realiza tot aici, podul metalic care va primi numele patronului spiritual al Oradiei, Sfântul Ladislau. Orădenii i-au spus mai simplu Kishíd / Podul Mic.

,,Picioarele’’ lor se mai pot observa în vechile imagini.  Podul metalic a rezistat până în 1944 când a fost aruncat în aer de trupele germane aflate în retagere.
 
http://clubul-ghizilor-eurovacanta.blogspot.ro/2014/03/istoria-podurilor-orasului-oradea-inca.html
Oradea 1934 se mai pot vedea în apă picioarele vechiului pod de lemn (anterior)
Oradea 1945. În locul podului metalic distrus în anul 1944 s-a construit provizoriu altul din lemn. Putem vedea şi Palatul Primăriei fără acoperiş, incendiat tot atunci, precum şi multe ferestre lipsă. Construcţia noului pod din beton a început în anul 1948.

Statuia lui Gábor Áron


Statuia lui Gábor Áron, opera sculptorului Oláh Sándor a fost amplasată în 1942 în Curtea Şcolii Regale de Cadeţi de artilerie, din Oradea, (azi Muzeul Ţării Crişurilor). În anul 1971 ea a fost reamplasată la Târgu Secuiesc unde o putem admira şi azi.
Gábor Áron a fost un ofiţer de artilerie, secui, revoluţionar de la 1848
https://hu.wikipedia.org/wiki/G%C3%A1bor_%C3%81ron_(t%C3%BCz%C3%A9r_%C5%91rnagy)
 
https://www.kozterkep.hu/~/233/Gabor_Aron_szobra_Kezdivasarhely_1971.html
Plăcuţa memorială de pe soclul statuii din Târgu Secuiesc
Schiţa originală a statuii
Oradea 1943
Statuia lui Gábor Áron în Curtea Şcolii Regale de Cadeţi de artilerie (azi Muzeul Ţării Crişurilor)

Salonta 1

Salonta 1902
Salonta 1907
Salonta 1908
Salonta 1909
Salonta 1909
Liceul Superior de Stat în anul inaugurării sale. Proiectul îi aparţine arhitectului Székely László
Salonta 1912 Liceul Superior de Stat
Salonta 1914
Palatul Primăriei a fost construit între anii 1906 şi 1907 după planurile arhitectului local Székely László
Salonta 1914
Salonta 1917
Salonta 1917
Salonta anii ’40
Salonta anii ’50

Székely László (1877 Salonta – 1934 Timişoara)
Prestigiosul arhitect Székely László  s-a născut la Salonta, unde a terminat liceul, apoi a absolvit cursurile Facultăţii de Construcţii din cadrul Universității Politehnice din Budapesta. A fost arhitectul şef al Timişoarei unde a proiectat numeroase palate, spitale, vile, case precum şi Piaţa Operei (actuala Piaţa Victoria). A schimbat efectiv oraşul, contribuind decisiv la imaginea lui de azi. În Salonta a proiectat Palatul Primăriei şi clădirea Liceului Superior de Stat (azi Colegiul Naţional Teodor Neş)
https://adevarul.ro/locale/timisoara/cladirile-spectaculoase-timisoarei-fost-opera-unui-singur-arhitect-schimbat-definitiv-szekely-laszlo-fata-capitalei-banatului-1_5567578ccfbe376e35b1d357/index.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/L%C3%A1szl%C3%B3_Sz%C3%A9kely