Fosta fabrică de sticlă de la Pădurea Neagră a fost construită în anul 1841, pe malul râului Bistra, în mijlocul unor imense păduri de fagi şi o zonă bogată în curaţ de calitate. Primii muncitori, germani, au denumit locul Schwartz Wald, adică Pădurea Neagră în româneşte, sau Feketeerdő în limba maghiară. Anterior a existat o fabrică de sticlă construită tot în zonă, în vecinătate, la Huta Voievozi, în anul 1790 şi mutată ulterior la Şinteu. După închiderea ei, mai mulţi muncitori slovaci din satele din zonă, dar şi din Slovacia, specialişti în fabricarea sticlei au venit la Pădurea Neagră. În vecinătate, la câţiva km, în aval pe râul Bistra, s-au construit vile pentru specialişti şi conducerea fabricii. Ele au devenit în anii comunismului nucleul unei tabere pentru copii, destinaţie păstrată şi azi. În anul 1909, Deutsch Károly Ignác, cel cu magaziunul de sticlărie din Oradea, cumpără fabrica, afacerea luând o amploare europeană. Sărind peste ani, în perioada comunistă, fabrica se numea ,,Întreprinderea de sticlărie Pădurea Neagră”. Produsele sale, în special semi-cristalul erau exportate în Europa şi America. Iar peştii de sticlă, produşi acolo erau foarte la modă. După 1996, în urma unei privatizări eşuate, fabrica a dat faliment, a juns o ruină, iar peste 1500 de specialişi si-au pierdut locurile de muncă. Cea mai veche fabrică de sticlă (în funcţiune) de pe teritoriul României a ajuns o amintire.
