Oradea – Biserica Evanghelică – Lutherană

Oradea 1904 – Biserica Evanghelică – Lutherană
Biseica, monument istoric, este situată pe strada Tudor Vladimirescu nr. 26. Ea a fost construită (pe locul unei mai vechi capele lutherane ce data de la 1811) după planurile arhitectului Pecz Samu între1902 – 1903 în stil neogotic. Lucrările s-au desfăşurat sub conducerea arhitectului Rimanóczy Kálmán jr. Sanctuarul este decorat cu vitralii, ce datează din anul 1941 şi care sunt opere ale atelierului Palka din Budapesta.
Oradea 1904 – Biserica Evanghelică – Lutherană
Oradea 1908 – Biserica Evanghelică – Lutherană
Oradea 1910 – Biserica Evanghelică – Lutherană

Oradea – Palatul Primăriei

Oradea – Palatul Primăriei a fost construit între anii 1902-1903,  pe locul vechii resedinţe episcopale romano-catolice, după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán jr., fiind o îmbinare a stilulurilor eclectic și renascentist.  
Fațada este decorată în partea superioară cu două personaje simbolizând comerţul şi industria, iar în rândul inferior cu statui ce reprezintă ştiinţa, arta, justiţia şi agricultura. Turnul cu ceas, înalt de 50 m a servit o vreme ca punct de observaţie a incendiilor.
Oradea 1903 Palatul Primăriei era în construcţie
Oradea 1907 Palatul Primăriei
Oradea – Statuile care decorează Palatul Primăriei, în partea superioară două personaje simbolizând Industria şi  Comerţul, iar în rândul inferior Justiţia, Arta, Agricultura şi Ştiinţa. Ele au fost renovate între anii 1998 – 2000.
Oradea 2019 – Palatul Primăriei

Oradea 1916 Vizita Arhiducelui Carol (Karl) al Austriei

Oradea 13 octombrie 1916
Prinţul moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol (cel carea avea să devină ultimul împărat din dinastia Habsburg cu titlul de Carol I al Austriei şi Carol al IV-lea rege al Ungariei) a efectuat o vizită în Transilvania şi Bucovina în calitate de comandant al armatei imperiale. La 13 octombrie 1916 a sosit cu trenul la Oradea unde a fost întâmpinat de garda militară şi de notabilităţi. Un amănunt picant şi totodată foarte interesant consemnat în presa vremii: Arhiducele a fost cazat la Hotelul Parc. În urma unor aventuri amoroase, patronul Emil Veislovits l-a dat pur şi simplu afară din hotel pe alteţa sa.
Cu prilejul vizitei au fost realizate 5 fotografii oficiale, puse la dispoziţia publicului prin curtoazia Bibliotecii Naţionale a Austriei
Oradea 13 octombrie 1916 , Gara Mare – Arhiducele Carol discutând cu vicarul Ortodox Vasile Mangra şi cu episcopul Greco-Catolic Demetrie Radu
Oradea 13 octombrie 1916 – Arhiducele Carol plecând de la gară însoţit de episcopul Romano-Catolic Széchényi Miklós
Oradea 13 octombrie 1916 – Catedrala Romano-Catolică
Oradea 13 octombrie 1916 – Palatul Baroc, sediul Episcopiei Romano-Catolice
Oradea 1916 – Gara Mare. Lumea strânsă în aşteptarea Prinţului moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol, admira maşinile coloanei oficiale. Această poză este făcută de un fotoreporter localnic şi nu se regăseşte în colecţia din Biblioteca Naţională a Austriei.
Oradea 1916 – Prinţul moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol părăseşte sediul Episcopiei Romano-Catolice (Palatul Baroc).
foto de la Radu Fradu

Oradea 1905 Primul ,,Cinematograf’’ (Bioscop)

Oradea 1905 Primul ,,Cinematograf’’ (Bioscop)
În 1905 erau puse la dispoziţia orădenilor 1500 de locuri într-un cort special amenajat din Piaţa Mare (actualul Parc 1 Decembrie), iar bioscopul, special adus de la Paris, putea proiecta „fotografii lungi până la 600 de metri”. Preţurile variau în funcţie de loc, iar filmele, mute însă însoţite de un comentariu sonor, prezentau în general imagini exotice sau scene din războiul ruso-japonez. Se puteau viziona, la preţul modic de o coroană (pentru cel mai bun loc în…cort): „Viaţa şi obiceiuri din Birmania” sau „Drama unui căutator de aur în California”. Dacă acesta din urmă era prezentat în reclamă ca „ fotografia lungă de 600 de metri”, majoritatea filmelor aveau „ 100 de metri”, iar vizionarea lor dura aproximativ 5 minute.
http://www.oradeamea.com/cinemaoradea/
O reclamă din epocă