Oradea – Biserica Parohială Romano-Catolică cu hramul Neprihănita Zămislire

Oradea – Biserica Parohială Romano-Catolică cu hramul Neprihănita Zămislire se găseşte în Piaţa Tineretului din Cartierul Velenţa. Ea a fost construită între anii 1858 şi 1862, după planurile arhitectului  (constructorului) Guttman Jozsef. Înălţimea turnului este de 12m. Stilul arhitectural îmbină elemente neoromantice şi neogotice.  La interior sunt şi decoraţiuni de factură neobarocă. Pe acest amplasament au existat de-a lungul timpului alte  două biserici romano-catolice.
Pe vremuri Velenţa / Velence (Várad-Velence / Veneţia Oradiei) era un sat din preajma Cetăţii. Numele lui vine de la muncitorii italieni veniţi din regiunea Veneto din Italia (capitala Veneţia), pietrari iscusiţi, dar şi negustori care au ajutat la reconstruirea Cetăţii. Zona era una mlăştinoasă, care amintea de locurile lor natale. Este atestată existenţa unei biserici Romano-Catolice pe aceste locuri înainte de cucerirea otomană de la 1660, care a dus la distrugerea tuturor lăcaşurilor de cult, creştine,  din zonă. După ce imperialii austrieci i-au alungat pe turci a fost reinstaurat creştinimul. În anul 1734 a început construirea unei biserici  Parohiale Romano-Catolice închinate Sfintei Ecaterina / Szent Katalin.  Construcţia ei a durat zeci de ani până pe la 1810 se pare. Piaţa unde a fost amplasată a fost denumită Templom tér, adică Piaţa Bisericii. Biserica veche a fost distrusă în incendiul de la 1836 care a afectat mare parte din oraş şi astfel s-a luat decizia construirii  actualei biserici.
Oradea – Biserica Parohială Romano-Catolică cu hramul Neprihănita Zămislire . Pe vremuri piaţa din cartierul Velenţa unde se găseşte edificiul, purta numele Templom-tér, adică Piaţa Bisericii, azi se numeşte Piaţa Tineretului.

Oradea – Biserica Romano-Catolică din Cetate

Oradea- Biserica Romano-Catolică din Cetate
Construcţia acestui lăcaş de cult în stil baroc a început în anul 1775, după planurile arhitectului Lodovico Marini. După o perioadă de 30 de ani de ocupaţie otomană austriecii au cucerit cetatea şi au reinstaurat catolicismul pe aceste meleaguri. Pe vremuri, în cetate se găsea o minunată catedrală în stil gotic, loc de înmormântare a mai multor capete încoronate şi de pelerinaj la nivel european. Din păcate ea a fost distrusă în perioada Reformei. Revenind la biserica actuală ea a deservit iniţial garnizoana din cetate, dar şi pe credincioşii romano-catolici de limbă germană din oraş. Faţă de forma sa actuală, turnul avea un frumos coif în stil baroc, care a fost distrus în incendiul din 1836, care a afectat mare parte din oraş. După renovare turnul a fost acoperit cu un acoperiş simplu, în formă de cort, care există şi azi. În anii comunismului, biserica a fost folosită ca depozit. Între anii 1992-1993 ea a fost renovată , iar în prezent este biserică parohială pentru enoriaşii romano-catolici de etnie slovacă.
Oradea- Biserica Romano-Catolică din Cetate

Oradea – Biserica Ortodoxă cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Oradea – Biserica Ortodoxă cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril.
În cartierul Velenţa (pe strada Anton Bacalbaşa la nr.6) se află una dintre cele mai vechi biserici din oraş. Sufocată de cabluri, înghesuită de clădiri modeste se înalţă peste toate. Ea a fost construită în stil baroc, între anii 1768-1779 pe locul unei mai vechi biserici din lemn, sub îndrumarea unui constructor austriac pe nume Schultz. Era epoca toleranţei religioase, când în Imperiul Habsburgic s-a pemis şi altor culte (ortodocşi, reformaţi ş.a.) să-şi ridice lăcaşe de cult din zid. Până la finalizarea Bisericii cu Lună a servit drept Catedrală episcopală. În anul 1836 un mare incediu a cuprins oraşul, afectând numeroase clădiri printre care şi această biserică. A fost refăcută pe parcursul mai multor ani şi finalizată în 1864, când i s-a adăugat şi turnul. La interior se găsesc picturi şi icoane vechi, deosebit de valoroase. A fost renovată în anul 2004. Programul de vizitare este zilnic de la 08 la 10. Iar duminica de la 08 la 13.
mai multe pe
https://www.biserici.org/index.php?menu=CU&code=17157&criteria=oradea&quick=&radio=b&order=NAME
Oradea – Biserica ortodoxă cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din cartierul Velenţa

Palota – O biserică unică în lume (2)

Palota – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sfântului Anton din Padova a fost construită între anii 1824 şi 1826 de arhitecţi italieni, sub formă de Cruce de Malta la comanda Lui Johann Maria Philipp Frimont conte de Palota şi Prinţ de Antrodocco. Altarul din marmură albă de Cararra a fost sculptat la Padova şi adus de acolo în cinci căruţe trase de boi, timp de 90 de zile.
vedeţi partea I pe :
https://oradea-nagyvarad-grosswardein.ro/2019/02/24/palota-o-biserica-unica-in-lume/
Biserica din Palota, monument istoric, văzută de sus.
Biserica din Palota este amplasată in mijlocul satului construit cu străzile în cruce. La rândul ei, biserica are o formă unică în lume fiind construită de arhitecţi italieni după o decoraţie a contelui Frimont. Acesta dorea, ca o ispăşire a păcatelor sale, ca Dumnezeu să-i vadă din cer biserica zidită de el sub formă de cruce.

sursa fotografiei precum şi alte amănunte pe
https://www.digi24.ro/regional/digi24-oradea/localitati-simetrice-cateva-sate-din-ardeal-au-planuri-inspirate-forma-soarelui-sau-a-crucii-618684
Biserica din Palota – În mijlocul bisericii, sub pardoseală se află cripta cu sacofagul contelui Frimont, ctitorul ei. Sarcofagul este din marmură albă de Carrara sculptată la Padova şi din marmură roşie din Salzburg. El a fost depus aici în anul 1831, înveşmântat în matia roşie de general al armatei austriece şi cu sabia cu mâner din aur pe piept.
Johann Maria Philipp Frimont s-a născut în Lotharingia, la Fénétrange (Franţa de astăzi) în anul 1759 şi a murit la Viena în anul 1831. El se trăgea dintr-o familie de militari. A pornit de la gradul de soldat şi a ajuns la cele mai înalte onoruri: general, Conte de Palota şi Prinţ de Antrodocco. A primit numeroase decoraţii franţuzeşti, austriece şi ruseşti şi a dobândit o avere uriaşă. 

vedeţi în detaliu campaniile sale pe
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Maria_Philipp_Frimont

Johann Maria Philipp Frimont conte de Palota şi Prinţ de Antrodocco – Legătura contelui Frimont cu Oradea

În anul 1809 s-a însurat cu Katalin Mitterpacher de Mittenberg şi au avut doi copii, pe Albert(Béla) şi pe Theodora. Ambii copii au dobândit datorită titlului de conte austriac al tatălui lor titlul de Grofi maghiari. După înnobilarea cu titlul de conte de Palota, Frimont a pornit reconstrucţia satului şi ridicarea bisericii. Până să fie toate gata a ridicat un palat în forma literei L, ca sediu al familiei,  la Oradea şi a amenajat în jurul lui, după moda vremii, un parc dendrologic. Palatul se găsea unde se înalţă acum Palatul de Justiţie din actualul Parc Traian. Johan tatăl, fiul Albert precum şi mama au murit curând. Theodora s-a măritat, a plecat şi a lăsat palatul şi parcul dendrologic în paragină. Le-a vândut în anul 1868 Comitatului Bihor. Autorităţile au demolat palatul şi au construit între 1895 – 1898 Palatul de Justiţie. Din parcul de odinioară au amenajat Piaţa  Szechenyi, actualul Parc Traian. Din mărirea de altă dată au rămas satul Palota şi Biserica monument istoric.
În anul 2004 autorităţile satului Palota au ridicat într-un mic scuar din faţa bisericii un monument în memoria celui care a fost Johann Maria Frimont
Pe monument este inscripţionat în limba germană:
Johann Maria Frimont ctitorul Bisericii Romano-Catolice Palota 1824 – 1829

Palota – O biserică unică în lume (1)

Palota – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sfântului Anton din Padova
La 12km. de Oradea, în satul Palota, aparţinând de comuna Sântandrei se află o biserică unică în lume prin forma ei şi care are o poveste impresionantă. Satul este atestat de la 1214 sub denumirea de Palatium. În urma revoltei Curuţilor de la 1700 satul a fost depopulat masiv. Povestea noului sat şi a bisericii se leagă de numele contelui Frimont. Acesta a fost militar în slujba Imperiului Habsburgic între anii 1776 şi 1831, luptând în Italia, în războaiele Napoleoniene. S-a remarcat prin abilităţile militare dar mai ales prin ferocitatea sa, fiind avansat la gradul de general. În 1821 Imperiul Habsburgic îl înobilează cu titlul de conte de Palota şi devine comandantul militar al regiunii Veneto (Veneţia şi Padova). Acolo ajunge să-l Venereze pe patronul spiritual al oraşului Padova, Sfântul Anton. Tot în acel an izbucneşte o răscoală a italienilor care-l alungă de la putere pe regele Siciliei, aliatul Habsburgilor. Frimont înăbuşă în sânge răscoala, comiţând masacre care au îngrozit Europa. În timpul unei lupte, calul i-a fost omorât, şi l-a prins sub el în cădere. Inamicii veneau în valuri. În acele momente s-a rugat Sfântului Anton şi i-a promis că-i va ridica o biserică dacă-l scapă de moarte. După luptă a executat foarte mulţi răsculaţi, deopotrivă nobili, sau simpli cetăţeni, confiscându-le averile. O femeie a cărei familie a fost trimisă la eşafod, l-a blestemat să i se stingă neamul şi să i se şteargă numele. Pentru meritele sale regele Ferdinand al Sicilei l-a înobilat cu titlul de prinţ de Antrodocco (locul bătăliei victorioase) şi i-a dat o sumă imensă de bani. Retras din slujbă a reconstruit satul Palota, care fusese depopulat în urma războiului Curuţilor. A dat noului sat formă de cruce, aducând colonişti germani(şvabi), pe lângă vechii săteni maghiari, care au mai rămas. A zidit în milocul satului o biserică unică în lume, de forma unei cruci germane pe care o primise pentru meritele sale militare.  Biserica a fost construită în doi ani, în stil neo-clasic, între 1824 şi 1826, după planurile unor arhitecţi italieni. În mijlocul bisericii si-a construit cavoul din marmură albă de Carrara şi marmură roşie de Salzburg. Biserica a fost sfiinţită cu hramul Sfântului Anton de Padova şi înzestrată cu orgă şi obiecte de cult foarte valoroase, multe dintre ele fiind din aur. A dispus ca slujbele să se ţină alternativ în limbile germană şi maghiară, pentru a nu învrăjbi comunitatea. Contele a murit în anul 1831 la Viena, iar trupul i-a fost adus şi depus în Biserica din Palota, conform testamentului său. Povestea a continuat. Se pare că Frimont era ros de remuşcări pentru atrocităţile comise. Îşi câştigase porecla ,,Fiara’’. Era marcat şi de blestemele primite. L-a ţinut pe fiul său Béla departe de orice armă, de vânători, sau de slujbe militare. În anul 1860 Béla Frimont a intrat într-un magazin de arme din Viena. Acolo cineva care dorea să cumpere o armă l-a împuşcat din greşeală în cap. Aşa s-a stins familia Frimont la 40 de ani după amintita bătălie şi măririle trecătoare. Au rămas în schimb un sat deosebit, cu oameni harnici, înfloritor şi o minunată biserică unică în lume.

vedeţi continuarea pe:
https://oradea-nagyvarad-grosswardein.ro/2019/02/25/palota-o-biserica-unica-in-lume-2/

Palota – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sfântului Anton din Padova, văzută din faţă. Pe crucea din stânga sunt trecute numele fiilor  satului căzuţi în războaie.
Palota – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sfântului Anton din Padova, vazută din stânga
Palota – Biserica Romano-Catolică cu hramul Sfântului Anton din Padova văzută din spate
Vedeţi continuarea pe:
https://oradea-nagyvarad-grosswardein.ro/2019/02/25/palota-o-biserica-unica-in-lume-2/