Țiganii albi / fehér bőrű cigányok, sau gaborii

Oradea 2008
Țiganii albi / fehér bőrű cigányok formează o comunitate aparte în rândul etniei lor din Transilvania. Nu seamănă şi nici nu se amestecă cu ceilalţi. Numiţi şi gabori, au tenul deschis la culoare şi se disting prin port, obiceiuri, ţinută. După unii cercetători, ei ar face parte din comunitatea ieniş (în germană Jenische,în franceză Yéniche, în engleză Yenish) răspândită în toată Europa. Limba lor are origini europene. După unii cercetători, ienişii se trag din celţi, după alţii din evreii vânzători ambulanţi de pe vremuri. În Transilvania numele de Gabor l-au adoptat în memoria Principelui Gabriel Bethlen(Gabor în limba maghiară), cel care i-a eliberat pe la 1620 din statutul inferior, aproape de sclavie, în care erau ţinuţi până atunci. Meseriaşi pricepuţi, în special în prelucrarea metalelor, s-au integrat rapid în societate, dar şi-au păstrat cu mândrie portul. Bărbaţii au o ţinută sobră, cu pălării negre cu boruri mari, veste (pieptare) din piele sau din stofă, în care-şi ţin ceasurile de buzunar şi pantaloni largi, care să nu-i încurce la lucru. Nu-şi rad mustăţile, iar uneori nici perciunii. Femeile au fuste colorate, înflorate. Cele măritate poartă pe cap baticuri, iar fetele au părul împletit în codiţe cu pamblici şi funde roşii. Cu vârsta culorile fustelor devin mai sobre, ba chiar negre, sau bleumarin la înmormântare. Majoritatea sunt de religie sâmbătişti, adică adventisti de ziua a șaptea. Cea mai mare comunitate de gabori se află în judeţul Mureş, dar mai pot fi întâlniţi şi la Oradea, Arad, Timişoara, sau Huedin. Mai multe pe:
 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ieni%C8%99i

https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-devenit-gabori-tiganii-ardeall-obiceiul-medieval-romii-luat-numele-celui-mai-important-principe-transilvaniei-1_5535266dcfbe376e355ae1d2/index.html

Un gabor din Timişoara. Foto – Florentina Pop
sursa:
https://www.trekearth.com/gallery/Europe/Romania/photo650673.htm
Please follow and like us:
error

Oradea – Ţincapana / Cinka Panná

Oradea – Cartierul ţiganilor se numea pe vremuri Ţincapana / Cinka Panná. Locuinţele vechi au fost dărâmate iar în locul lor a apărut un nou cartier de blocuri, denumit Eminescu.
Mai demult, în partea de est a oraşului, în prelungirea cartierului Velenţa, locuiau ţiganii. Cartierul lor a fost denumit în tradiţia orală Ţincapana / Cinka Panná. Numele vine de la o vestită violonistă, care a adus în prim planul muzicii culte, muzica ţigănească maghiară. Ea s-a născut în anul 1711, în Slovacia, în localitatea Gemer /Sajógömör şi a murit la Oradea în anul 1772. Numele ei de familie, în limba slovacă era Cinka, Czinka în maghiară (se citeşte Ținca în română). Provenea dintr-o familie de muzicanţi. Numele mic nu i se mai ştie. A fost numită Panna Cinková / Cinka Panná, adică doamna Cinka (panna însemnând doamnă). De la 9 ani a uimit lumea cu talentul ei cu care cânta la vioară. În anul 1728 şi-a format propria orchestră cu care a colindat prin Imperiul Habsburgic,  uimind auditoriul cu talentul şi muzica ei. Era prim solistă la vioară, din trupă mai făcând parte printre alţii  doi fraţi şi tatăl ei. Piesele ei au fost puse pe note mult mai târziu, după moartea ei, unele fiind incluse de compozitori celebrii, în operele lor. Au rămas unele însemnări despre ea, în care era descrisă ca o femeie frumoasă, care se îmbrăca preponderent în roşu, uneori fumând o pipă scurtă, chiar în timp ce cânta la vioara ei Amati. Tabloul ,,cu ţiganca’’, despre care mulţi nici numai ştiu ce reprezintă, a fost copiat şi multiplicat de mii de ori, redat chiar şi în goblen, fiind foarte apreciat chiar şi acum (de unii). Despre viaţa ei s-a compus o piesă de teatru în Ungaria şi s-a făcut un film artistic în Slovacia, unde de altfel există un concurs anual de muzică, care-i poartă numele. În oraşul ei natal i s-a ridicat un monument.
Slovacia, Gemer /Sajógömör – Monumentul închinat memoriei celei care a adus în prim plan muzica ţigănească maghiară, Panna Cinková / Cinka Panná
sursa
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d7/Saj%C3%B3g%C3%B6m%C3%B6r34.JPG
Panna Cinková / Cinka Panná – Un tablou (fantezist, pictat din memorie în anul 1890)

sursa
https://de.wikipedia.org/wiki/Panna_Czinka#/media/File:Czinka_Panna_cig%C3%A1nypr%C3%ADm%C3%A1s.jpg

Împreună cu soţul ei au avut 4 băieţi şi o fată, toţi talentaţi la muzică. Se spune că din banii câştigaţi si-au construit o frumoasă casă, dar cu toate acestea preferau să trăiască într-un cort.
Ultima ei dorinţă (consemnată în biserica din Gemer) a fost să fi înmormântată în straiele bărbăteşti cu care apare în acest tablou, împreună cu vioara şi pipa sa, în oraşul ei natal din Slovacia. Mormântul ei este în cimitirul evanghelic din localitate.


Oradea 1916 Vizita Arhiducelui Carol (Karl) al Austriei

Oradea 13 octombrie 1916
Prinţul moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol (cel carea avea să devină ultimul împărat din dinastia Habsburg cu titlul de Carol I al Austriei şi Carol al IV-lea rege al Ungariei) a efectuat o vizită în Transilvania şi Bucovina în calitate de comandant al armatei imperiale. La 13 octombrie 1916 a sosit cu trenul la Oradea unde a fost întâmpinat de garda militară şi de notabilităţi. Un amănunt picant şi totodată foarte interesant consemnat în presa vremii: Arhiducele a fost cazat la Hotelul Parc. În urma unor aventuri amoroase, patronul Emil Veislovits l-a dat pur şi simplu afară din hotel pe alteţa sa.
Cu prilejul vizitei au fost realizate 5 fotografii oficiale, puse la dispoziţia publicului prin curtoazia Bibliotecii Naţionale a Austriei
Oradea 13 octombrie 1916 , Gara Mare – Arhiducele Carol discutând cu vicarul Ortodox Vasile Mangra şi cu episcopul Greco-Catolic Demetrie Radu
Oradea 13 octombrie 1916 – Arhiducele Carol plecând de la gară însoţit de episcopul Romano-Catolic Széchényi Miklós
Oradea 13 octombrie 1916 – Catedrala Romano-Catolică
Oradea 13 octombrie 1916 – Palatul Baroc, sediul Episcopiei Romano-Catolice
Oradea 1916 – Gara Mare. Lumea strânsă în aşteptarea Prinţului moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol, admira maşinile coloanei oficiale. Această poză este făcută de un fotoreporter localnic şi nu se regăseşte în colecţia din Biblioteca Naţională a Austriei.
Oradea 1916 – Prinţul moştenitor al coroanei Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Carol părăseşte sediul Episcopiei Romano-Catolice (Palatul Baroc).
foto de la Radu Fradu

Please follow and like us:
error

Komor Márcell şi Jakab Dezső

Komor Márcell 1896
Deşi nu sunt orădeni de numele celor doi mari arhitecţi Komor Márcell şi Jakab Dezső se leagă proiectarea unor clădiri emblematice ale oraşului. 
Komor Márcell s-a nascut în anul în anul 1868 la Pesta într-o familie cu şase fraţi. Tatăl lui Salamon Kohn era rabin. Un amănunt interesant, deşi aveau şapte copii, familia mai adoptă un băiat, pe Pál Újlaki care va deveni peste ani medicul personal al Reginei Wilhelmina a Olandei. Komor Márcell a absolvit în anul 1891 cursurile Universităţii Tehnice din Budapesta.
Jakab Dezső s-a născut în anul 1864 în Vadu Crişului. A obţinut diploma la Universitatea Tehnică din Budapesta în anul 1893. Împreună cu Komor Márcell înfiinţează un cabinet de arhitectură care va funcţiona până în anul 1918. În această perioadă au format una dintre cele mai prolifice echipe de arhitecţi din acei ani. La Oradea au mai proiectat Palatul Vulturul Negru, casele Adorjan, Palatul Stern, sediul Camerei de Comerţ şi Industrie (azi sediul Regiei de apă şi canal). La Târgu Mureş au proiectat Sediul Palatului Administrativ şi Palatul Culturii, la Deva Teatrul, la Budapesta Teatrul Naţional şi multe altele. Din păcate, Komor Márcell în ciuda acestor merite extraordinare în slujba artei şi a arhitecturii maghiare, la 76 de ani a fost deportat în anul 1944 într-un lagăr din Austria, unde a şi murit. Colegul său, nu a mai apucat acele vremuri tragice, el murind mai devreme, în anul 1932 la Budapesta.
Oradea 1910
Oradea- Palatul ,,Vulturul Negru” / “Fekete Sas” Palota a fost construit între 1907 – 1908 după planurile arhitecţilor Komor Márcell și Jakab Dezső sub conducerea inginerului constructor Sztarill Ferenc. Lucrările la fundaţie au început în martie 1907, iar clădirea a fost terminată în decembrie 1908.

Târgu Mureş 1914
Primăria/ Városháza (azi Prefectura), cea din stânga, a fost construită între anii  1906 -1908, iar Palatul Culturii / Kultúrpalota, cel din dreapta, construit între anii  1911 -1913, ambele după planurile arhitecţilor Komor Márcell şi Jakab Dezső

Subotica / Szabadka , Serbia, 1914
Primăria a fost construită între anii  1908 -1912 după planurile arhitecţilor Komor Márcell şi Jakab Dezső

Bratislava, Slovacia 1912
Palatul Vigadó şi Palatul Muzicii au fost finalizate în anul 1906 după planurile arhitecţilor Komor Márcell şi Jakab Dezső

Deva 1918
Teatrul Orăşenesc a fost finalizat în anul 1910 după planurile arhitecţilor Komor Márcell şi Jakab Dezső
Kecskemét, Ungaria 1910
Casa Industriilor a fost construită între anii 1906 – 1907 după planurile arhitecţilor Komor Márcell şi Jakab Dezső

Please follow and like us:
error