Craiova 1908Craiova 1920Craiova 1959Craiova 1962Craiova 1976 – foto P. Arsenie
42 de comentarii la „Craiova (1)”
Mulțumesc pentru postarea fotografiilor vechi din Craiova! Prin 1960 era vestit Studioul ”Foto Dudinsky Craiova” unde am făcut și eu poze.
Iubesc orașul: mi-a fost leagăn de la adolescență la tinerețe (studii școlare), apoi atracțiile m-au adus mereu aici: teatru, stadion, perfecționări, vizite la muzee (am văzut și balena în 1964), Parcul Romanescu etc. Din 2014 locuiesc aici.
Orașul nostru drag ,,o iubire alb-albastră,la Craiova e mereu”,sunt a 4-a generație născută în Craiova din partea maternă, îmi aduc aminte de balenă, a fost expusă în fața blocului Lumea Copiiilor,unde de altfel și locuiam,Doamne ce timpuri frumoase ,oameni demni și educați,o epocă efervescentă,cei mai frumoși ani!
Bunicul a fost cofetar,Nea Mitică Săftoiu,a avut printre altele și cofetăria Monte Carlo,o bijuterie îmi povesteau mama și bunicii,toată capitonată în roșu împreună cu frații Frățianu,dacă rețin corect numele.
Craiova rămâi prima și ultima iubire!❤❤❤
Balena pe nume Goliat a fost expusa in piata mare sau, cum i se spunea pe atunci, Piata Marșeu’, in fata halei de carne, in locul unde acum este Teatrul Marin Sorescu. Aveam
8 ani pe atunci.
Ultima foto este a Muzeului de …… Peste drum de Biserica Madona Dudu din cite imi amintesc . Cred ca nu am gresit . am plecat din Craiova in 1976 si am revenit de citeva ori de atunci pina in prezent . De atunci am trait in orase mult, mult mai interesante .
Cam asa este, in.mare orasul si atmosfera este aceeasi. Eu am plecaf in Iasi din 2010 si urmaresc postarile cu nostalgie dar nu ma gandesc sa ma mai intorc…la nivel de omenie, noi oltenii nu suntem usa de biserica 🙂
Muzeul Olteniei, înainte de razboi era Școală de Fete. Există și acum, doar că nu mai este îmbrăcat în iedera de când s-a făcut o renovare a clădirii și a fost extinsă cu o noua aripă. Acum acolo este doar secția de istorie, cea de științele naturii cu dioramele pe care probabil vi le amintiri sunt în clădirea unde era înainte Poligrafia, pe strada care coboară de la librăria Ramuri spre liceul N Bălcescu, actualmente Carol I.
Asa este am venit la craiova in anul 1991 dar simt ca sunt născut aici sunt de naștere sirian am iubit craiova la maxim si când plec din orașul asta mă simt pierdut.
Eu am copilarit cu copiii lui Agop si locuiam pe aceeasi strada , Silozului inainte de „levolutie” si sotia lui facea niste prajituri specifice armenesti de te lingeai pe degete . Imi amintesc de 1987 anul cind tatal meu s-a prapadit si am petrecut 40 de zile in Craiova , am fost la Agop acasa de citeva ori la cafea . Eu cu tigarile Dundill si ei cu cafeaua . Eu traiam atunci in Toronto si nu pot uita „saracia din toata RO in toamna tirzie a anului 1985 . Cumparam ce se putea de la magazinul Com turist din spatele „English Parc ” si totul se platra in valuta si cu pasaport „, dar nu era varietate de loc .
Cea mai bună cafea se bea la Agop, la armeanul care știa s-o facă, cu caimac, și s-o servească elegant. În pauza mare, de 20′, năvăleau studenții și nu găseai un loc.
Duioase amintiri ale anilor ’60.
Pe coltul unde era statia de Taxiuri era o placintarie cu placinta rotunda cu brinza sarata , cu brinza dulce si stafide si placinta cu carne , care a devenit o circiuma nenorocita la inceputul anilor ’70 cind placinta a disparut si cind au aparut lipsurile din ce in ce mai mari . si in citiva ani am Plecat definitiv din RO.
Cu lacrimi în suflet și ochi nu pot uita trecutul acelor vremuri și frumusețea acelor clădiri din copilăria mea . Cofetăria Minerva, cinematograful 30 Decembrie , Cinematograful Tineretului actualul Mercur , Str. Unirii Cafe Barul , cine își mai amintește serile de dans de la Clubul 1 Mai ?
La clubul 1 Mai cinta formatia 14Karate ( fratii Godeanu si inca unul ) , Gil Dobrica si si o cintareata care a devenit ff. cunoscuta mai tirziu Janina si atit imi amintesc .
Deasupra cinema Tineretului era „scoala de muzica ” , iar pe coltul spre filarmonica era un Lacto-bar cu autoservire , „la varice” din cite imi amintesc . Cafe bar-ul de pe unirii era „o noutate” si nimic mai mult . Nu servea nimic special . Ca bar , cel de la Hotel Jiul avea mult mai variate sortimente de bauturi ., plus muzica .
Cea mai bună cafea se bea la Agop, la armeanul care știa s-o facă, cu caimac, și s-o servească elegant. În pauza mare, de 20′, năvăleau studenții și nu găseai un loc.
Duioase amintiri ale anilor ’60!
Ce frumos era Muzeul de istorie al Olteniei, îmbrăcat în iederă, ca o căsuță din povești! Renovarea i-a luat tot farmecul exterior, care-ți stârnea curiozitatea de a-i vedea interiorul.
Nu tot noul este frumos, din păcate!
O sugestie, nu vă fie cu supărare: unde nu scrie pe fotografie, scrieți, când postați,
ce reprezintă clădirea, pentru a ne împrospăta memoria celor ce am ajuns la a treia tinerețe. Este o mare plăcere să ne
„plimbăm în trecut” cu mari emoții, chiar cu ochii umezi, revăzând locurile fragedei pruncii.
Mulțumesc anticipat!
Mulțumesc pentru postarea fotografiilor vechi din Craiova! Prin 1960 era vestit Studioul ”Foto Dudinsky Craiova” unde am făcut și eu poze.
Iubesc orașul: mi-a fost leagăn de la adolescență la tinerețe (studii școlare), apoi atracțiile m-au adus mereu aici: teatru, stadion, perfecționări, vizite la muzee (am văzut și balena în 1964), Parcul Romanescu etc. Din 2014 locuiesc aici.
Orașul nostru drag ,,o iubire alb-albastră,la Craiova e mereu”,sunt a 4-a generație născută în Craiova din partea maternă, îmi aduc aminte de balenă, a fost expusă în fața blocului Lumea Copiiilor,unde de altfel și locuiam,Doamne ce timpuri frumoase ,oameni demni și educați,o epocă efervescentă,cei mai frumoși ani!
Bunicul a fost cofetar,Nea Mitică Săftoiu,a avut printre altele și cofetăria Monte Carlo,o bijuterie îmi povesteau mama și bunicii,toată capitonată în roșu împreună cu frații Frățianu,dacă rețin corect numele.
Craiova rămâi prima și ultima iubire!❤❤❤
Balena pe nume Goliat a fost expusa in piata mare sau, cum i se spunea pe atunci, Piata Marșeu’, in fata halei de carne, in locul unde acum este Teatrul Marin Sorescu. Aveam
8 ani pe atunci.
Corect! Eu aveam 9, și am văzut balena, expusă intr-un fel de tir frigorific…
Scuze că întreb , dar în ce an ?
Aproximativ…
Minunat!!!
Si eu stiu bijuteria capitonata de pe strada Unirii,era pe partea dreapta cum cobori,vis a vis de Hotel Minerva!
Era singura bijuterie din oraș.
Ultima foto este a Muzeului de …… Peste drum de Biserica Madona Dudu din cite imi amintesc . Cred ca nu am gresit . am plecat din Craiova in 1976 si am revenit de citeva ori de atunci pina in prezent . De atunci am trait in orase mult, mult mai interesante .
Muzeul de Istorie si Stiinte ale Naturii
Cam asa este, in.mare orasul si atmosfera este aceeasi. Eu am plecaf in Iasi din 2010 si urmaresc postarile cu nostalgie dar nu ma gandesc sa ma mai intorc…la nivel de omenie, noi oltenii nu suntem usa de biserica 🙂
Muzeul Olteniei, înainte de razboi era Școală de Fete. Există și acum, doar că nu mai este îmbrăcat în iedera de când s-a făcut o renovare a clădirii și a fost extinsă cu o noua aripă. Acum acolo este doar secția de istorie, cea de științele naturii cu dioramele pe care probabil vi le amintiri sunt în clădirea unde era înainte Poligrafia, pe strada care coboară de la librăria Ramuri spre liceul N Bălcescu, actualmente Carol I.
Da, si eu am vazut balena! 🙂 Era expusă în hala din pața mare care se afla pe locul de azi al teatrului.
Am vazut si eu balena era depusa unde este esplanada Teatrului acum ,lânga fosta piață centrala .
Asa este am venit la craiova in anul 1991 dar simt ca sunt născut aici sunt de naștere sirian am iubit craiova la maxim si când plec din orașul asta mă simt pierdut.
F frumos Ești printre puținii oameni care apreciazâ frumosul acolo unde iși duc traiul de zi cu zi
Mulţumim mult pentru apreciere!
Bravo!❤️
Craiova,iubirea mea vesnica si dintotdeauna.De cate ori te vad mi se umplu ochii de lacrimi.
Pe calea București vizavi de universitate pe colt vestita braserie unde găseai mereu braga rece la halba
Si vestita cafenea Agop unde se făcea cafeaua la nisip.Ce vremuri….
Eu am copilarit cu copiii lui Agop si locuiam pe aceeasi strada , Silozului inainte de „levolutie” si sotia lui facea niste prajituri specifice armenesti de te lingeai pe degete . Imi amintesc de 1987 anul cind tatal meu s-a prapadit si am petrecut 40 de zile in Craiova , am fost la Agop acasa de citeva ori la cafea . Eu cu tigarile Dundill si ei cu cafeaua . Eu traiam atunci in Toronto si nu pot uita „saracia din toata RO in toamna tirzie a anului 1985 . Cumparam ce se putea de la magazinul Com turist din spatele „English Parc ” si totul se platra in valuta si cu pasaport „, dar nu era varietate de loc .
Cea mai bună cafea se bea la Agop, la armeanul care știa s-o facă, cu caimac, și s-o servească elegant. În pauza mare, de 20′, năvăleau studenții și nu găseai un loc.
Duioase amintiri ale anilor ’60.
Pe coltul unde era statia de Taxiuri era o placintarie cu placinta rotunda cu brinza sarata , cu brinza dulce si stafide si placinta cu carne , care a devenit o circiuma nenorocita la inceputul anilor ’70 cind placinta a disparut si cind au aparut lipsurile din ce in ce mai mari . si in citiva ani am Plecat definitiv din RO.
Patiseria Lamaita? Langa Restaurantul Izvorul Rece?
Izvorul Rece ,bodega de pe colt aproape de Muzeu .
Dar mai era și cofetari lu MOTEA CU PLACINTA BUNA DI ECLERE IMENSE
Acolo era si cafeneaua Agop.
Cu lacrimi în suflet și ochi nu pot uita trecutul acelor vremuri și frumusețea acelor clădiri din copilăria mea . Cofetăria Minerva, cinematograful 30 Decembrie , Cinematograful Tineretului actualul Mercur , Str. Unirii Cafe Barul , cine își mai amintește serile de dans de la Clubul 1 Mai ?
La clubul 1 Mai cinta formatia 14Karate ( fratii Godeanu si inca unul ) , Gil Dobrica si si o cintareata care a devenit ff. cunoscuta mai tirziu Janina si atit imi amintesc .
Janina Matei
Gil canta vocal si batea la tobe . Era forțos la baterie .
Deasupra cinema Tineretului era „scoala de muzica ” , iar pe coltul spre filarmonica era un Lacto-bar cu autoservire , „la varice” din cite imi amintesc . Cafe bar-ul de pe unirii era „o noutate” si nimic mai mult . Nu servea nimic special . Ca bar , cel de la Hotel Jiul avea mult mai variate sortimente de bauturi ., plus muzica .
Hotel Jiul a aparut mai târziu ,primul bar a fost cel de lânga Minerva .
Cea mai bună cafea se bea la Agop, la armeanul care știa s-o facă, cu caimac, și s-o servească elegant. În pauza mare, de 20′, năvăleau studenții și nu găseai un loc.
Duioase amintiri ale anilor ’60!
Sau magazinul de stofe Casa Albă
La cafe barul de pe Unirii aduseseră un tonomat ,toata ziua cânta .
Atunci mergeam la distractie la Clubul 1 Mai si acum , tot noi, mergem la Clubul 1Mai dupa o miloaga de pensie , ironia soartei.
Eram elevă la liceu, veneam de la țară ,îmi cumpăram haine de la Lumea copiilor, Casa alba, Romarta;cărți, de la Cartea rusă în perioada 66-70.
Ce frumos era Muzeul de istorie al Olteniei, îmbrăcat în iederă, ca o căsuță din povești! Renovarea i-a luat tot farmecul exterior, care-ți stârnea curiozitatea de a-i vedea interiorul.
Nu tot noul este frumos, din păcate!
O sugestie, nu vă fie cu supărare: unde nu scrie pe fotografie, scrieți, când postați,
ce reprezintă clădirea, pentru a ne împrospăta memoria celor ce am ajuns la a treia tinerețe. Este o mare plăcere să ne
„plimbăm în trecut” cu mari emoții, chiar cu ochii umezi, revăzând locurile fragedei pruncii.
Mulțumesc anticipat!
Ok!