Oradea Bazarul


Oradea 1910 Bazarul
În stânga este clădirea Bazarului amplasată între străzile Republicii şi Madách Imre. Construcția sa a început odată cu cea a teatrului, în anul 1899. Casele din piața unde urma să se construiască Teatrul trebuiau dărâmate în așa fel încât noua construcție să aibă un cât mai bun amplasament şi totodată să se lărgească strada Principală care devenise mult prea îngustă odată cu dezvoltarea oraşului. Astfel, în urma unui concurs pentru antreprenori, Rimanóczy Kálmán senior, se angaja să ridice clădirea teatrului, să lărgească spaţiul destinat teatrului, și să ridice clădirea Bazarului astfel încât, prin noua sa destinație aceasta să aducă primăriei un profit net anual de 20000 de forinți. Precum alţi arhitecţi ai vremii, Rimanóczy Kálmán sr, avea şi o firmă de construcţii care realiza proiectele sale, sau ale altora. Construcţia edificiului s-a realizat în mare parte utilizând materiale rezultate din demolarea caselor care se găseau aici (casa Sáfrád care era pe colţ şi apare în câteva imagini de epocă, apoi casele Toth, Mayr, Veislovits şi Hillinger). Acest ansamblu avea (are) la parter spaţii comerciale iar la etaj apartamente de locuit. Bazarul este prevăzut cu un pasaj care face legătura între cele două străzi paralele care-l delimitează. În acest mod se înlesnea accesul oamenilor la şi de la Teatru. În centru, pasajul pietonal, este dominat de un timpan înalt foarte decorat. În partea lui superioară un înger ţine un scut pe care putem vedea emblema orașului din acei ani. Stilul clădirii este neoclasic cu elemente neorenascentiste, la fel ca si Teatrul, în acest fel, ansamblul,  îmbinându-se armonios din punct de vedere vizual. Aici a funcționat primul cinematograf, teatrul Edison, care avea aranjate fotoliile în amfiteatru, și un bufet englezesc. De-a lungul anilor spaţiile comerciale si-au schimbat proprietarii sau destinaţia. În memoria colectivă a orădenilor au rămas câteva: atelierul vestitului fotograf Lojanek János cel căruia îi datorăm multe dintre fotografiile oraşului la cumpăna secolelor XIX şi XX, Cofetăria Japort, sau Agenţia de Bilete C.F.R. care funcţionat aici din 1954 până în anul 2012.
Putem vedea în fotografii de epocă cum arătau casele  ce au fost demolate precum şi strada îngustă. Prima casă pe colţ se numea Casa Sáfrád.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Bazarul_din_Oradea
Oradea 1899
Putem vedea în fotografii de epocă cum arătau casele  ce au fost demolate precum şi strada îngustă. Prima casă pe colţ se numea Casa Sáfrád. Acolo, printre altele era şi atelierul foto a lui Lojanek, cel care ne-a lăsat multe imagini despre oraşul acelor ani. Urmau apoi casele Mayr, Veislovits şi Hillinger. În lateral, în partea dreaptă, casa cu etaj a arhitectului Guttman construită la 1892 există şi acum.
Oradea 1899
Putem vedea cât de îngustă era Strada Principală înainte de demolările din 1899. Pe colţul din stânga era Casa Sáfrád. Undeva în stânga erau sediul revistei Familia a lui Iosif Vulcan (al doilea sediu) şi firma de Pompe Funebre a lui Adolf Veiszlovits.
Oradea 1914
În stânga este Bazarul, în fundal, în centru  Mânăstirea Ursulinelor cu Biserica Sfânta Anna, iar în dreapta, prima clădire Palatul Kolosvari, iar a doua Casa Guttman
Oradea 1915
Pe strada ,,Principală” circula de la 1906 tramvaiul.

Oradea – Palatul Sztarill / Astoria

Oradea 2018 Palatul Sztarill / Astoria
Oradea 1905 Palatul Sztarill
Oradea  – Palatul Sztarill a fost proiectat și construit în stil seccesion de proprietarul clădirii Sztarill Ferenc în anul 1902, iar în anul 1906 a fost extins. Etajul palatului Sztarill iniţial era ocupat de locuinţe, iar la parter se afla renumita cafenea EMKE, redenumită ulterior Astoria. Cafeneaua era locul de întâlnire preferat al scriitorilor, poeţilor şi jurnaliştilor, precum Ady Endre, Octavian Goga, Zaharia Stancu.
Pe peretele cafenelei literare o placă comemorativă ne inştiinţează că era locul preferat al marelui poet maghiar Ady Endre, o personalatitate proeminentă a grupării literare din Oradea care şi-a petrecut o bună parte din activitatea sa literară si a reuşit să tipărească în anul 1908 antologia „A holnap” (Ziua de mâine) și unde şi-a cunoscut iubirea, pe Leda, cea care avea să-i fie muză. În anii 1930 palatul Sztarill a fost transformat în hotel, preluând denumirea de Hotelul Astoria.
Desigur cei mai mulţi am auzit de Cafeneaua EMKE. Dar puţini sunt cei care ştiu ce ştiu ce înseamnă. Nu este un nume ci o prescurtare de la Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület, adică Asociaţia Culturală Maghiară din Transilvania. Precum Astra de la Sibiu înfiinţată în 1861, care avea ca scop emanciparea culturală a românilor din Transilvania, EMKE, fondată la Cluj în 1884 (1885) avea ca scop sprijinirea şi emanciparea culturală a tinerilor maghiari din Transilvania. Ambele erau un fel de ONG-uri din acele vremuri şi fiinţau prin subscripţii publice sau donaţii. În acest fel vestita cafenea din Oradea sprijinea prin o parte din încasări această organizaţie culturală.
Asociaţia a funcţionat pănă în anul 1947, când a fost desfiinţată de regimul communist, aşa cum s-a întâmplat cu toate organizaţiile particulare. După anul 1991, EMKE s-a reînfiinţat.

Oradea – Palatul Episcopiei Greco-Catolice

Oradea 2018 Palatul Episcopiei Greco-Catolice

 Oradea 1914
Oradea – Palatul Episcopiei Greco-Catolice a fost construit între 1903 -1905 după planurile arhitectului Rimanóczy Kálmán junior. Pe acest amplasament s-a aflat vechiul palat al Episcopiei Greco-Catolice construit şi refăcut succesiv între 1740 – 1875. În anii comunismului aici au funcţionat Școala Populară de Artă şi Biblioteca Judeţeană.  În prezent şi-a regăsit menirea si ,,strălucirea” de odinioară.
http://www.enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=316
Oradea 1901 Puntem vedea vechiul palat al Episcopiei Greco-Catolice
Oradea 1905 Palatul Episcopiei Greco-Catolice era gata. Muncitorii strângeau schelele.
Oradea 1907 Palatul Episcopiei Greco-Catolice
Oradea 1908 Palatul Greco-Catolic. Era zi de târg în piaţa care pe atunci se chema Sfântul Ladislau / Szent László tér, azi Piaţa Unirii
Oradea 1974 Palatul devenise sediul Bibliotecii Judeţene – foto Sorin Dan
În 1950, biblioteca orăşenească devine bibliotecă regională, în 1968 devine bibliotecă municipală, iar începând cu 1974 este bibliotecă judeţeană. În 1991 prin decizia Prefecturii judeţului Bihor, Bibliotecii i se atribuie numele corifeului Şcolii Ardelene, “Gheorghe Şincai”.
 
http://www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2603

Oradea – Magazinul Andrényi / Vasudvar (Curtea de Fier sau de Fierărie) / Oţelul

Oradea 1902  Magazinul Andrényi  / Vasudvar (Curtea de Fier sau de Fierărie)
Cădirea a fost construită în anul 1893, la comanda lui Andrényi Lajos după proiectul arhitectului orădean Rimanóczy Kálmán senior, în stil eclectic.
O paranteză: firma „Károly Andrényi şi Fiii” a fost înfiinţată în anul 1875. Lajos era fiul lui Károly şi continuatorul afacerii. Firma avea magazine la Arad şi la Bucureşti.
La parter antreprenorul Andrényi Lajos a deshis un magazin de fierărie, iar la etaj erau locuinţe. Magazinul, foarte modern pentru acele timpuri,  avea un lift interior pentru marfăiar în curte exista un depozit de prezentare, acoperit cu sticla și sprijinit pe structuri metalice. Unitatea a funcţionat până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind  închisă de autorităţile sovietice sub falsul pretext că patronul magazinului ar fi comis acte de sabotaj la adresa noului regim. Denumirea Oţelul i-a fost dată magazinului la redeschiderea din anul 1948.  În anii ’70 s-au practicat în faţadă, deschiderile sub formă de arcade, pe care le vedem si astăzi. Magazinul a funcţionat până în primii ani după 1990. Apoi a găzduit câteva spaţii comerciale, iar la etaj, sediile unor organizaţii.
 
http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-41/oradea-ieri-oradea-azi-povestea-magazinului-otelul-128785.html
Oradea 1904 În stânga este Palatul Füchsl, iar în dreapta Magazinul Andrényi  / Vasudvar (Curtea de Fier sau de Fierărie). În fundal se vede turnul Bisericii Romano-Catolice Sfântul Ladislau / Szent László római katolikus templom.

Oradea – Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime, Seleuş

Oradea – Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime din Cartierul Seleuş. Edificiul situat pe strada Bumbacului la nr. 3 a fost ridicat pe locul altei biserici din sec. XIV, care din păcate a fost distrusă de turci, odată cu toate celelalte biserici din zonă în urma ocupaţiei otomane dintre 1660 şi 1692. Seleuş era pe atunci un sat învecinat cu Cetatea Oradea. Odată cu eliberarea acestor ţinuturi, austriecii au reinstaurat creştinismul prin Biserica Romano-Catolică. Astfel, din dispoziţia episcopului Emeric Csáky în anul 1727 s-a reconstruit biserica în stil baroc. Succesiv în anii 1750 şi 1896 biserica a fost lărgită şi înălţată, adăugându-i-se decoraţiuni în stil eclectic, după moda vremii. Combinaţia este una fericită, biserica fiind una zveltă şi deosebit de frumoasă. Este pictată la interior de un vestit artist Storno Ferenc. Situată pe un mic dâmb, domină şi acum, printre blocuri, peisajul, cu silueta ei graţioasă. Merită să fie vizitată.
Oradea 2019 – Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime din Cartierul Seleuş
Oradea 2019 Strada Bumbacului din Cartierul Seleuş- Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime răsare dintre blocuri.