BunBună seara,apreciez foarte mult acest blog și mă bucur să regăsesc aici fotografii din orașul meu natal, TECUCI.
Sunt profesor de istorie si as dori daca se poate sa-mi dati acordul pentru a folosi fotografiile dvs pentru un proiect cu elevii, dedicat Tecuciului de ieri si de azi. Mi-aș dori daca se poate sa-mi trimiteți aceste fotografii pe adresa de email.
Felicitari ptr.aceste amintiri,sint plecata din Tecuci de la terminarea liceului, frumoase amintiri ati rascolit in sufletul meu toata tineretea,pentru acest lucru va multumesc.
Ma bucura si ma intristeaza fotografiile Tecuciului. Cand stiu ce monstruozitate troneaza pe locul fostului restaurant „Moldova”, iar Monumentul Eroilor Ceferisti este o ruina, realizez ca distrugatorii de tara din ultimii 30 de ani isi fac in continuare „datoria”.
Am copilărit și am învățat până în clasa a VIII-a la Liceul nr.2 în Tecuci. Apoi Bârlad și Galați. Am revenit în dese rânduri la Tecuci, călătorind cu trenul. Ceasul de pe peronul din Gara Mare, un Paul Garnier original, nu mai este funcțional și plânge. Cred că nu există tecucean plecat sau nu, din oraș, să nu-și fi ațintit ochii la acest ceas. Mare noroc pe el că nu a fost smuls și vandalizat pentru a fi valorificat la fier vechi. Nu așteptați să se întâmple, locul lui e la muzeu iar valoarea este una deosebită. O valoare sentimentală ! Mulțumesc!
Tecuci, orașul copilăriei și adolescenței mele, din 1960 până în 1976, din Primăverii în 7Noiembrie, de la căminul din apropierea pieței, la școlile 6, 5, liceul 2…Iubesc acest oraș, odinioară printre cele mai curate orașe din țară… Va mulțumesc pentru emoția creată!
Meati.umplut sufletul de bucurie cu aceste imagini am crescut și am devenit om cu acest orășel care și astăzi cînd vin acasă ttrec prin Tecuci de dragul lui nu mai are farmecul copilăriei dar mă bucur pe atunci făceam 7km pe jos și eram mîndru că ajungeam in tirg la mătușa la gara sau la unchiul la unitatea militara sau la autogara Va mulțumesc tuturor pentru ce faceți să fie cunoscut și aceasta bucățică ce face parte din tara mea pe care o iubesc
Ce amintiri.Deosebite.O parte din tineretea mea e legata de acest ORAS.Aici am fost elevul Lic Agricol aici mi am facut calificarea viitorului meu si nu in ultimul rind am cunoscut persoana de care m am indragostit si cu care traiesc de 45 de ani.Cu mult respect pentru orasul TECUCI.
BunBună seara,apreciez foarte mult acest blog și mă bucur să regăsesc aici fotografii din orașul meu natal, TECUCI.
Sunt profesor de istorie si as dori daca se poate sa-mi dati acordul pentru a folosi fotografiile dvs pentru un proiect cu elevii, dedicat Tecuciului de ieri si de azi. Mi-aș dori daca se poate sa-mi trimiteți aceste fotografii pe adresa de email.
Vă mulţumesc foarte mult pentru apreciere. Imaginile sunt ,,la liber” pentru toată lumea. Vor mai urma şi alte imagini vechi din Tecuci.
Este orașul tinereții mele. Vă mulțumesc pentru emoțiile frumoase pe care mi le au trezit fotografiile postate.
Cu drag pentru toată lumea!
Felicitari ptr.aceste amintiri,sint plecata din Tecuci de la terminarea liceului, frumoase amintiri ati rascolit in sufletul meu toata tineretea,pentru acest lucru va multumesc.
Vă mulţumim mult pentru apreciere! Cu drag pentru toată lumea!
Ma bucura si ma intristeaza fotografiile Tecuciului. Cand stiu ce monstruozitate troneaza pe locul fostului restaurant „Moldova”, iar Monumentul Eroilor Ceferisti este o ruina, realizez ca distrugatorii de tara din ultimii 30 de ani isi fac in continuare „datoria”.
Trist și adevărat.Poate ne vom revedea in mai 2023 cind voi reveni in vizită.
Amintiri…..
Am copilărit și am învățat până în clasa a VIII-a la Liceul nr.2 în Tecuci. Apoi Bârlad și Galați. Am revenit în dese rânduri la Tecuci, călătorind cu trenul. Ceasul de pe peronul din Gara Mare, un Paul Garnier original, nu mai este funcțional și plânge. Cred că nu există tecucean plecat sau nu, din oraș, să nu-și fi ațintit ochii la acest ceas. Mare noroc pe el că nu a fost smuls și vandalizat pentru a fi valorificat la fier vechi. Nu așteptați să se întâmple, locul lui e la muzeu iar valoarea este una deosebită. O valoare sentimentală ! Mulțumesc!
Tecuci, orașul copilăriei și adolescenței mele, din 1960 până în 1976, din Primăverii în 7Noiembrie, de la căminul din apropierea pieței, la școlile 6, 5, liceul 2…Iubesc acest oraș, odinioară printre cele mai curate orașe din țară… Va mulțumesc pentru emoția creată!
Meati.umplut sufletul de bucurie cu aceste imagini am crescut și am devenit om cu acest orășel care și astăzi cînd vin acasă ttrec prin Tecuci de dragul lui nu mai are farmecul copilăriei dar mă bucur pe atunci făceam 7km pe jos și eram mîndru că ajungeam in tirg la mătușa la gara sau la unchiul la unitatea militara sau la autogara Va mulțumesc tuturor pentru ce faceți să fie cunoscut și aceasta bucățică ce face parte din tara mea pe care o iubesc
Ce amintiri.Deosebite.O parte din tineretea mea e legata de acest ORAS.Aici am fost elevul Lic Agricol aici mi am facut calificarea viitorului meu si nu in ultimul rind am cunoscut persoana de care m am indragostit si cu care traiesc de 45 de ani.Cu mult respect pentru orasul TECUCI.
Tecuci – Grandeur et decadence!