Craiova (3)

3 comentarii la „Craiova (3)”

1. Cu emoție am revăzut orașul copilăriei mele-1950.

   Răspunde

   1. Și orasul meu natal.
      L-am luat cu mine, în cei 45 de ani,
      când viața m-a dus departe. De 6 ani m-am întors acasă și l-am găsit schimbat.
      Normal. Dar, multe au dispărut: cinematografele Tineretului și 30 Decembrie, cu grădina, școala Obedeanu, unde am învățat, Casa pionierilor a anilor ’50, transformată în Casa Universitarilor…
      azi nu știu ce este acolo, copacii umbroși din curtea bisericii Madona Dudu, cafeneaua Agop, unde se bea cea mai bună cafea, fabrica 7 noiembrie, scoala elementară nr 5-Trișcu, azi liceu de sport.

      Răspunde

2. Un lucru interesantcare se observa în fata bisericii Madona Dudu este un „motor” pentru tăiat lemne,combustibil pentru încălzirea sobele din majoritatea caselor din Craiova și ramase mult timp în cartierele orasului.Cred ca multor craioveni ,le este dor de mirosul cărbunilor de lemn din sobele de încălzire sau din mașinile pentru gătit din bucatarii ,mai ales ,ca suntem în sezon,de colindele în perioada 18-24 decembrie,de cântecul STEAUA de Crăciun,PLUGUSORUL DE 31 cu împușcături de pistoale cu dopuri sau chei în care se trăgea cu fosforul de la chibrite;CAPRA și SORCOVA de ANUL NOU,FELICITARI,etc.

   Răspunde